Noi veniti si alte noutati (3)

No Comments

Salutare Romania,

Si cum a trecut ceva vreme, m-am gandit sa mai dau un semn de viata, asa sa nu ma dati disparut :)

Multe schimbari nu au intervenit, acelasi job acelasi oras, am schimbat insa gazda. De unde stateam din mijlocu’ junglei (exagerez… dar nu asa mult) m-am mutat acum intr-un apartament aproape de centru, la o plimbarica de 30 de minute de job.  Stau cu tip si cu sora-sa. Amandoi lucreaza, el are si job si e si student, asa ca ne vedem cam o data, de 2 ori pe saptamana.  Si cand ii vad, cam juma de timp zac leguminos in fata televizorului :)

Zona e chiar perfecta, nu am nevoie de nenorocirile lor de autobuze, majoritatea lucrurilor sunt in walking distance.  Plus ca e o zona  foarte frumoasa.

Si cum la inceput nu aveam ce face si ma cam plictiseam de unu singur, acum am momente cand nu apuc nici sa-mi trag rasuflarea. Suntem acum 5 straini in Belo Horizonte, 5 de pe 4 continente. In afar de mine, in ordine cronologica a aterizarii :

Jorge Andres din Columbia, tipicu sud-american, Adriana Luna Santos din Mexic, Vilhelmiina Kempainen (cititi asta de 3 ori repede) din Finlanda, e cea mai alba persoana pe care am vazut-o aici, si Jin Jin (full name) :))) din China. E criminal omu, nu e ceea ce ma asteptam de la un chinez.  Face glume, stie de gluma, e adevarat ca avand un asa nume are nevoie si de o rezistenta mai mare, cel putin prin alte zone decat cele natale.

Si eu fiind primu picat din pom, si cum Aiesecarii de aici sunt cam prea relaxati a cam cazut pe capul meu sa-i mai ajut pe cei noi, sa fac legatura intre ei si aiesecu de aici, si de nu le-am trimis la poze luate de pe google map si adaugat sageti si informatii…  Si tot  reusesc sa se rataceasca :)) Cel putin mexicanca e belea, pe aia trebuie sa o legi cu sfoara sa nu uite de unde a plecat acum 5 minute. Iar exagerez, dar nu mult :))
Activitati deosebite nu am avut, dar numai sa iesi la o inghetata, cu reprezentanti de pe 5 continente, discutand de la banalitati la lucruri cat mai serioase e pur si simplu uimitor.  Sa vezi ce diferente exista in mentalitati, in obiceiuri, in gandire, dar si cate asemanari, care lucruri poti sa ai sau nu in comun cu cineva care e de la capatu’ celalant al lumii.

Ah si sa nu uit, dar ce inghetata… ai pe putin 20 de sortimente din care poti sa alegi, si alegi tu, iei frumos o lingura (nu va ganditi la aia de lemn) si iti iei ce vrei, e adevarat nu e usor au la sortimente, tot din fructele lor din care abia incep sa mai descopar. Si apoi cand ai umplut castronasu ochi treci frumos pe la un cantar… platesti si papi. Si un castronas plin, ceva ce la noi ar fi 3,4 cornete, duce la undeva 5 Reais, adik cam 6-7 Roni dar merita…
Am experimentat si bucataria chinezeasca, dar cunoscatoru’ (Jin) ne-a zis ca e mai mult brazilian – chineese, si la un moment dat ii invata el pe bucatari cum sa prepare.. o kestie, nu ma intrebati cum ii zice ca nu am idee. Dar a fost interesant, si nu misca nu latra nimik, cel putin sper ca nu a latrat nici inainte.

In afara de chinezeasca, a trebuit sa incercam si japoneza. Am mancat  inclusiv si sushi. Dar pentru peste crud nu a fost delok rau :) Adik acum iar, presupun ca era peste :))

Acum 2-3 saptamani am fost invitati la ei ii ziceau ferma, era mai mult o “vila la tara” de niste prieteni din aiesec. Ceva cum e la noi sa te duci la tara, mai putin mizeria, vacile, gainatzu si ah da taranii (Si nu ma refer la agricultori ). Poze gasiti in categoria Nature. Am petrecut 2 zile foarte relaxante si am fost 4 din cei 5 trainee. “Gazdele” a 2-a zi au infiat un catelus, si gluma zilei a fost : “Jin Jin you can not eat this one!”.

Saptamana trecut a fost recrutare de membrii Aiesec Belo Horizonte. Au un mod putin diferit de cel cu care eram eu obisnuit dar foarte interesant. A urmat o converinta de 2 zile pe care ei o numesc “Discovery Days” un gen de soc cultural si nu numai  pentru noii candidati. Am cam pierdut ceva timp si pe aici, am ajutat cu agenda si am fost responsabil de sesiunile in care au fost implicati trainee. A fost mai solicitant decat ma asteptam, pentru ca omuletii au fost foarte curiosi, punand multe intrebari, lungind semnificativ lucrurile. Ceea ce e uimitor aici, e modul in care oamenii se adapteaza, se distreaza, nu stramba din nas, pur si simply  “enjoy particiption”. Si ar fi avut ce comenta, plecare a fost la 8, s-a ajuns la locatie la 10, pregatiri de inceput pana pe la 12-13, 4 bai pentru 60 de persoane, si prima data cand am prins friguletz bine noaptea. Dar nu am auzit pe unu sa stea sa se planga. Atat timp cat era bere, toata lumea fericita :))

La petrecere toti au venit cu costume si ce costume, detalii, poze iara vedeti in Galeria de poze.

Momentan in Belo Horizonte, e un concurs al barurilor, mancare si bautura. E adevarat mai mult mancare, dar nu ai zice la cum “degusta” berile :) Partea naspa e ca tot trebuie sa platesti consumatia dar poti sa votezi, sa dai note la bar, asta cu burta plina, privirea incetosata si mersu’ impiedicat.   Si nu va ganditi la prostii, ca nu vorbeam de mine.

Se planuieste si organizarea unei case a trainee-lor, adica toti strainii sub un acoperis.
Partea mai naspa e ca o sa ne cam inghesuie, partea buna e ca nu o sa fie delok plictiseala, sau somn… spre disperarea finlandezei, care contrar obiceiului sfant finlandez bea in draci… suc de portocale.

Pe la jumatea lunii mai o sa fie aici o conferinta nationala, prima ca marime pe an, ceva la 5-600 de indieni din toata brazilia, inclusiv cu strainii din dotare. Si acest numa de participanti e asa mic pentru ca e limit, si fiecare din comitetele locale nu oate sa aduca decat un numar maxim de membrii, numar care variaza insa si de rezultatele, puterea LCului respectiv. Si ceea ce mi se pare aiurea e ca ei limiteaza numaru in loc sa se miste si sa gaseasca o locatie mai mare, dar iar sunt eu carcotas.

Conferinta va fi in Sao Paolo, ocazie cu care sper sa apuc sa vizitez cat de cat “oraselu”. Deja am facut planuri, o sa fim toti trainee de aici. Am cumparat bilete de avion la o oferta ce le face mai ieftine decat autocaru. Iar in timp ce cu autocaru faci 9 ore cu avionu ia  o ora juma. Mica diferenta nu? Sper totusi ca avionele astea sa stie sa si aterizeze. Partea funny a fost la cumparatul biletelor, am fost eu cu cineva din aiesec, (in caz ca apar probleme de comunicare). Si incepe tanti sa scrie datele pentru bilete. Avea nevoie de 2 lucrur simple, nume si prenume. De Adriana Luna Santos scapa usor, la mine se impiedica oleak dar apoi da cu capu in Vilhelmiina Kempainen. Dupa cateva huh, ce unde, cati i? scapa si de asta. Si apoi urmeaza:
- first name?
-Jin !
-second name?
-Jin
…
- No, no, first name?
-Jin
-second name?
-Jin
…
- Huh?!?!&%$#?

Inimitabila reactia :)))

Well, cam asta a fost tot,
Tot eu, tot acolo